Proiect

                                                        

                                                        Memorii flash 

        Generalităţi 

          Memoria flash este o formă de memorie non-volatilă pentru calculator care poate sã fie ştearsă electric şi reprogramată. Este o tehnologie care este în primul rând folositã în cardurile de memorie.

          Spre deosebire de EEPROM(Electronically Erasable Programmable Read-Only Memory), memoria flash este ştearsă şi programată în blocuri compuse din locaţii multiple (în memoria flash timpurie întreg cipul trebuia sã fie şters dintr-o dată).Memoria flash costă mai puţin decât EEPROM în consecinţă a devenit tehnologia dominantă oriunde este nevoie de o cantitate semnificativă, de ocategorie solidă de depozitare non-volatilă.  

          Istorie

  Memoria flash (ambele tipuri NOR şi NAND) a fost inventată de Dr. Fujio   Masuoka în timp ce lucra pentru Toshiba în 1984.Conform celor spuse de Toshiba, numele de flash a fost sugerat de colegul domnului Masuoka, domnul Shoji Arizumi, deoarece procesul de ştergere a conţinutului memoriei i-a amintit de licărirea unui aparat de fotografiat.Domnul Masuoka a înfăţişat invenţia la IEEE(Institute of Electrical and Electronics Engineers)1984 International Electron Devices Meeting (IEDM) ţinut în San Jose, California. Intel a văzut masivul potenţial al invenţiei şi a introdus primul cip flash comercial de tip NOR în 1988. NOR –based flash are timpi de ştergere şi scriere lungi, dar are o interfaţă a adreselor de date întreagă (memorie) care permite acces aleatoriu la orice locatie. Aceasta îl face potrivit pentru depozitarea unui program cod care trebuie să fie rareori actualizat, cum ar fi BIOS-ul calculatorului .Rezistenţa sa este de la 10 000 la 1 000 000 de cicluri de ştergere. NOR – based flash a fost temeiul pentru timpuriul flash-based ce poate fi îndepărtat; Compact Flash a fost bazat pe NOR deşi cardurile mai tîrzii au fost mutate la mai puţin costisitorul NAND flash.

         A urmat NAND flash, pe care Toshiba l-a   anunţat la ISSCC (International Solid-State Circuits Conference) în 1989. Are timpi de ştergere şi scriere mai rapizi, densitate înalta, şi un preţ scăzut per cifră binară decat NOR flash, şi de 10 ori mai multă rezistenţă. Oricum interfaţa sa I/O permite numai acces secvenţial la date. Aceasta îl face potrivit pentru dispozitivele de depozitare în masă cum sunt cardurile PC şi diverse  carduri de memorie, şi întrucâtva mai puţin folositoare pentru memoria calculatorului.

      Istoria creării standardului

        La apariţia memoriei flash, producătorii de dispozitive electronice au primit posibilitatea, fără mari probleme şi cheltuieli, să-şi doteze produsele cu noile tipuri de medii de stocare.

Avantajele erau evidente – consumul energetic redus, siguranţa înaltă (din cauza lipsei pieselor mobile) şi rezistenţa la mediul înconjurător şi sarcini. Însă, principala problemă era dimensiunea acestora. În piaţă se intensifica cererea pentru dispozitive cât mai mici, dimensiunea cărora nu permitea utilizarea memoriei flash voluminoase, executat conform standardului ATA-Flash. A apărut ideea de a crea un nou format de memorii flash, care va avea dimensiuni reduse şi în acelaşi timp, compatibil cu sloturile PCMCIA existente, fapt care în principiu însemna compatibilitatea cu comenzile ATA/ATAPI.

       Vedere de ansamblu

         Memoria flash este non-volatilă ceea ce înseamnă că nu are nevoie de energie pentru a menţine informaţia stocată în cip.În plus memoria flash ofera un timp de acces pentru citirea datelor foarte rapid şi o mai bună rezistenţă la şocurile cinetice decât hard disk-urile. Aceste trăsături explică popularitatea memoriei flash pentru aplicaţii ca de exemplu stocarea pe dispozitive baterie-putere. O alta ispită a memoriei flash este faptul că este aproape indistructibilă de un mediu fizic obişnuit fiind în stare să reziste la presiuni intense şi la apă fiartă.Clasificarea memoriilor de tip FlashMemoria flash este folosită de mai mulţi ani ca mediu de stocare principal sau auxiliar pentru calculatoarele notebook. Totuşi, apariţia unor dispozitive precum aparatele foto digitale şi dispozitivile de redare MP3 au transformat această tehnologie dintr-un produs de nişă într-un accesoriu necesar.În prezent sunt folosite mai multe tipuri de dispozitive pentru memorie flash şi este important să ştiţi  de care dintre acestea aveti nevoie. Printre cele mai importante tipuri de memorie flash se numără:

         I. Compact Flash 

   Memoria CompactFlash a fost dezvoltată de SanDisk Corporation în 1994 şi foloseşte arhitectura ATA pentru a emula o unitate de disc. Ca urmare, un dispozitiv CompactFlash ataşat la calculatorul dumneavoastra are asociată o literă de unitate, la fel ca şi celelalte unităţi de disc.Dimensiunea originală a acestui dispozitiv a fost Type I (3.3 mm grosime), dar există şi o versiune mai nouă, Type II (5 mm grosime), pentru dispozitivele de capacitate mai mare. Ambele tipuri de cartele CompactFlash au lăţimea de 1.433 inci şi lungimea de 1.685 inci şi există adaptoare care permit introducerea acestor memorii în sloturile PC Card ale calculatoarelor notebook. Dezvoltarea acestui standard este coordonată de CompactFlash Association.

         II. Smart Media

  SmartMedia(numită iniţial SSFDC,

prescurtare de la Solid State Floppy Disk Card – cartelă de dischetă semiconductoare) este cea mai simplă dintre dispozitivele de memorie flash. Cartelele SmartMedia conţin numai memorie flash, fără nici un circuit de control. Această simplitate înseamna că pentru asigurarea compatibilităţii între diferitele generaţii de cartele SmartMedia este necesară modernizarea dispozitivelor care folosesc memoria martMedia. Dezvoltarea acestui standard este coordonată de SSFDF.

        III. Multi Media Card 

MultiMediaCard (MMC) este cel mai nou şi mai mic dispozitiv de stocare cu memorie flash conceput pentru aparatele foto digitale şi o mare varietate de alte dispozitive, inclusiv telefoane inteligente, playere MP3 şi camere video digitale. Memoria MMC a fost dezvoltată în comun de SanDisk şi Infineon Technologies AG (anterior Siemens AG) în noiembrie 1997. Cartelele MMC folosesc o interfaţă serială simplă, cu 7 pini, pentru conecatrea dispozitivelor şi conţine o memorie flash cu tensiune scăzută. A fost propusă pentru dezvoltarea unei versiuni sigure,   SecureMultiMediaCard , pentru stocarea în memorie flash a muzicii digitale protejată prin copyright. În 1998 a fost fondata MMC Association, pentru susţinerea standardului MMC şi sprijinirea dezvoltării unor noi produse.

       IV .Memory stick

Compania Sony, care produce atat calculatoare notebook, cât şi o mare varietate de aparate foto digitale şi camere video, are o versiune proprie, brevetată, de memorie flash, numită Sony Memory Stick. Aceste dispozitive au un comutator unic de protectie la ştergere, care împiedică ştergerea accidentală a fotografiilor. Sony a acordat licenţa tehnologiei Memory Stick şi altor companii, cum ar fi Leaxer Media.

     Concluzii

  

        Atenţia persoanelor contemporane moderne este tot mai des atrasă de ceea ce numim tehnologie de ultimă oră. Memoria flash este o tehnologie considerată revoluţionară la apariţia sa având ca noutate câteva proprietăţi care clasau acest tip de memorie printre cele mai căutate. Proprietăţile erau legate de viteza cu care stoca informaţiile, spaţiul disponibil stocării de informaţii şi uşurinţa cu care se lucrează cu acest tip de memorie.Memoria flash este încorporată sau folosită în diferite dispozitive. Cel mai utilizat dispozitiv este Memory Stick-ul sau USB Flash, deoarece sunt folosite  pentru stocarea de date pe şi de pe calculator, acesta fiind mai nou întâlnit oriunde şi oricând. 




                                                                     Sfarsit